German Masters - nota personala

06:43:00 Ramona Dragomir 0 Comments

Arena Tempodrom, gata de snooker
Duminica trecuta German Masters-ul a luat sfarsit alegandu-si din pleiada de jucatori un campion, de aceasta data in persoana galezului Mark Williams. Fara indoiala ca pe parcursul celor 5 zile, ne-am distrat si am suferit alaturi de jucatorii preferati, insa ceea ce este important este ca snooker-ul castiga din ce in ce mai mult teren. Pe principiul "Azi in Timisoara, maine in toata tara!", snooker-ul paseste timid de pe insula Marii Britanii, catre un continent batran insa ce adora snooker-ul.

Cu totii stim ca Germania este o tara incredibil de frumosa, ca a avut o istorie tumultoasa si ca Dieter Bohlen este "Der Pop-Titan" inauntrul granitelor mirificei Deutschland. Ei nu-mi spuneti ca nu ati auzit de Dieter Bohlen :-))) Glumesc! Insa iata ceva ce restul lumii nu stia despre Germania, si anume ca aceasta tara este absolut innebunita dupa snooker, iar publicul ce a venit in numar extrem de mare sa ia parte le evenimentul German Masters a dovedit acest lucru. Arena Tempodrum s-a arata aproape neincapantoare pentru toti cei care au dorit sa isi sustina jucatorii preferari, insa mai mult decat oricand sa sutina sportul numit snooker.


Fara indoiala ca German Masters-ul a fost unul dintre cele mai bune idei de popularizare a snooker-ului pe continent, pe care Barry Hearn le-a pus la cale si desi a fost un real succes, nu totul a mers ca pe roate. Totul a inceput cu retragerea lui Ronnie O`Sullivan din competitie, pe fondul unor probleme de sanatate (ceea ce l-a infuriat la culme pe Hearn, si pe buna dreptate), apoi a venit problema lui Neil Robertson care isi pierduse pasaportul si care a ajuns in ultima clipa in Berlin si cu doar 45 de minute inaintea meciului cu Anthony Hamilton, pentru ca in final sa apara si trista veste ca tatal lui John Higgins inceta din viata, scotianul retragandu-se din competitie pentru a ajunge in tara.

Rasplata snooker-ului de top - un public numeros
Asa ca startul nu a fost poate unul dintre cele mai promitatoare, insa snooker-ul are felul sau de a merge mai departe si de a trece peste perioade extrem de nefavorabile. Pentru fiecare moment in care fanii erau suparati sau furiosi pe seama vestilor enuntate mai sus, snooker-ul contracara cu un meci fascinant care mai alina din tristetea ce cuprinsese publicul. Cam asa a fost German Masters-ul - plin de suisuri din coborasuri insa cu un final absolut magnific!


Am avut parte de o serie de meciuri extrem, extrem de interesante, ca cel dintre Stephen Hendry si Mark Selby, un meci pe care desi scotianul l-a pierdut cu scorul de 3-5 a fost o marturie vie a faptului ca legendarul Hendry nu s-a "lasat" de loviturile ce i-au adus 7 titluri de campion mondial. Nu putem sa ii trecem neobservata victoria incasata in meciul ce l-a precedat pe cel expus mai sus, cand l-a invins cu 5-2 pe mult mai tanarul insa periculosul, Judd Trump.
Dupa meci, Stephen s-a declarat extrem de multumit de cum a fost organizat intregul eveniment, mentionand ca publicul a fost absolut fantastic, mereu aplaudand cand era necesar si aratandu-si sprijinul pentru oricare dintre jucatorii de la masa. Scotianul a mai adaugat ca EuroSport-ul este cel vinovat de "virusarea" Europei cu snooker si nu pot decat sa fiu de acord cu opinia sa. Daca cineva poate fi tras la raspundere pentru succesul pe care snooker-ul il are peste hotarele Marii Britanii, atunci EuroSport-ul ocupa locul fruntas. ;-)


Nu a fost un "deja-vu" a la The Masters, intrucit jucatorii favoriti nu s-au vazut eliminati inca din prima runda, insa asta nu inseamna ca nu am avut parte de o serie de surprize, jucatori cu care ochiul publicului nu este atat de bine familiarizat avand o evolutie exemplara.

Eirian Williams si Jan Verhaas mereu la datorie
Joe Swail a fost cel care l-a scos din ecuatie pe co-nationalul sau nord-irlandez, Mark Allen cu scorul de 5-2, insa totodata si cel care l-a invins cu 5-3 pe Shaun Murphy pentru ca mai apoi sa fie eliminat de Marco Fu cu 5-1 in sferturile de finala. Insa lasand la o parte ultima infrangere, nu ii putem nega lui Joe capacitatile de performer si daca cumva va intrebati cum e posibil ca cineva despre care sa nu prea fi auzit sa elimine doi dintre cei mai buni jucatori ai momentului, va spun eu - este vorba despre seria evenimentelor PTC/EPTC. Idea lui Barry Hearn de a aduce mai mult snooker in fata jucatorilor "flamanzi" dupa mai multe competitii, incepe sa dea roade deoarece multi dintre cei care au luat parte la evenimentele ce au adus si puncte si bani participantilor, au inceput sa isi imbunatateasca stilul de joc si sa invinga legendele. Asa ca daca cumva pentru unii jucatori sa te prezinti si sa iei parte la astfel de evenimente "batea" spre "eh, e mult sub nivelul meu" iata si rezultatele! Snooker-ul te poate duce pe culmile succeselor, insa te poate dobori la fel de usor intr-o secunda. ;-)

Daca este totusi ceva nu mi-a prea placut la German Masters este faptul ca din cinci mese de joc, doar una a fost televizata. In plus, cred ca nici pentru publicul prezent la eveniment nu a fost chiar usor sa se poate concentra la toate cele 5 meciuri ce au loc in acelasi timp, mai ales ca am fost in situatia de a urmari mai mult de o masa si la un moment dat, oricit de concentrat esti, tot te pierzi in bile  :-)) Ar fi bine ca pe viitor macar doua dintre cele 5 mese sa fie televizate, unde mai pui ca fiecare dintre noi are propriile lui preferinte in a urmari un meci sau altul iar "acoperirea" unei singure mese cam "taie" din posibilitatea urmaririi altui meci.


M. Williams primeste trofeul German Masters
Tone de felicitari pentru arbitrii din dotare. A fost munca multa si extrem de extenuanta, chiar si pentru cei experimentati. Din pacate nu am avut ocazia sa o vedem pe frumoasa Michaela Tabb care a fost cam bolnavioara si ca sa pun si mai multe paie pe foc ea ar fi trebuit sa arbitreze finala. In final, olandezul Jan Verhaas i-a tinut locul pentru o finala care s-a dovedit a fi o adevarata provocare, Williams si Selby refacand masa de joc de 4 ori in sesiunea de seara si Selby "chinuindu-l" pe bietul olandez cu repozitionarea bilelor rosii pe masa dupa comiterea unui fault. Ca un adevarat profesionist Jan si-a facut datoria, Williams profitand de ocazie pentru a-i fura bila alba :-))) 


Finala a fost asteptata cu sufletul la gura de toti cei prezenti in arena insa si de miile de privitori rasfirati prin diverse colturi ale planetei albastre. Explozia de aplauze de pe parcursul finalei precum si cea de la sfarsit, stau marturie a ceea ce s-a intanplat duminica - un meci al nerviilor tari si al perseverentei. A fost placut sa il vad pe Williams atat de fericit la final si ridicand trofeul cu atata emotie, aducandu-ne aminte de faptul ca si jucatorii "este" oameni si ca sunt de cele mai multe ori coplesiti de victorii sau infrangeri. Departe de mine sa jignesc fanii lui Mark Selby, dar cred ca daca "The Jester" castiga meciul dupa revenirea spectaculoasa pe care a intreprins-o, Williams a fi fost tare "catranit" o buna perioada de timp ... mai ales daca luam in considerare finala de UK Championhip. :-P
Din pacate insa in orice competitie, unul dintre jucatori este nevoit sa piarda si din pacate duminica Selby a fostcel in cauza, insa asa cum  englezul o spune pe blogul personal, desi este dezamagit de infrangere pleaca cu mai multa incredere in sine in urmatoarea competitie de snooker, si anume Welsh Open. Mult noroc Selby-utza! :-))


In concluzie am avut de toate: drame, momente de fericire extrema, amuzament, emotii - cam cu ce se "mananca" snooker-ul de calitate si sper ca anul care vine German Masters-ul sa nu lipseasca din program pentru ca Berlinul i-a fost o gazda extrem de primitoare si l-a facut sa se simta ca acasaaaaaaaaaa! :-)))

0 comments:

Post a Comment

Subscribe to: Post Comments (Atom)