Welsh Open 2011 - nota personala
 |
| Arena din Newport Centre |
Au fost mecuri frumoase, meciuri fulger insa si meciuri extrem de lungi, multe situatii comice insa si multe situatii dramatice, multe lovituri uimitoare insa si multe ratari neasteptate, multe surprize insa si multe previziuni indeplinite, mult curaj insa si multa dezolare, dar ceea ce este cel mai important, este faptul ca snooker-ul continua sa ne faca sa spunem "Uau!" de fiecare data cand il intalnim, fie in propria noastra casa sau pe la prieteni, fie chiar acolo unde se joaca.
Am spus-o de multe ori, snooker-ul este mai intai de toate un sport mental si abia apoi unul de strategie, asa ca nu a fost o prea mare surpriza sa il vad pe Mark Williams "facandu-si de cap" printre bile, nimicindu-si adversar dupa adversar si nelasandu-i sa castige nici macar un frame. Dupa victoria inregistrata la German Masters, glaezul s-a vazut cu un plus de incredere in sine si a plecat la atac plin de avant. Unde mai pui ca este si genul de jucator care nu se auto-pedepseste cand pierde, insa nici nu se sarbatoreste prea tare atunci cand castiga. Un personaj echilibrat ce isi continua jocul chiar si atunci cand este condus detasat sau cand joaca mai slab. Nu a fost cazul insa de evolutie slaba in cadrul Welsh Open-ului, chiar daca a pierdut in sfeturile de finala in fata lui Stephen Maguire. In final este si el om, nu?
 |
| Williams a "lansat" o bila maro pe podea |
Unul dintre cele mai incitante momente, a fost fara indoiala, break-ul de 147 inscris de Stephen Hendry, break-ul cu numarul 10, din cariera sa ca jucator profesionist. Nu am sa uit niciodata figura absorbita a lui Robertson, ce juca impotriva lui Dott la masa alaturata! Era pur si simplu hipnotozat! Nu mai conta ce se intampla cu meciul lui, acum Hednry scria istorie, iar el era la doar cativa pasi de el.
Acesta este impactul pe care le au legendele - ele inspira, genereaza admiratie totala si seteaza standardul atat de sus, incat jucatorii din ziua de astazi isi spun in sinea lor: "Asa vreau sa ajung si eu!". Pe inspiratie nu poti pune pret! :-)
O mare si frumoasa surpriza a fost cea oferita de "batranelul" Dave Harold, englezul facand show inca din etapa de calificare cand si-a castigat primele doua meciuri cu 4-3 si ultimul cu 4-0. Si-a inceput evolutia in Welsh Open cu 4-3 in fata lui Ricky Walden si chiar daca in final a pierdut in fata lui John Higgins, nu putem sa nu ii recunoastem meritele.
Pana in ziua de astazi ma minunez de cum poate juca! Are un stil atat de diferit, un stil doar al lui, pentru ca nu il vezi ducand tacul inainte si inapoi pe cand se pregateste sa loveasca bila; el mai degraba o "inteapa" aceasta luand directia spre bila nominalizata, ce de foarte multe ori este inscrisa cu succes. Poate ca nu este unul dintre cei mai iubiti jucatori din circuit, sau unul dintre cei mai populari, insa cu siguranta este un adversar periculos cu multe de spus in snooker.
 |
| Pregatind masa de snooker in timpul pauzei |
Inevitabila ciocnire cu Matthew Stevens s-a rezumat intr-o infrangere, insa lupta a fost mult prea stransa pentru a-si putea reprosa ceva lui Ryan. In plus "ploaia de break-uri" de peste 100 de puncte nu poate fi trecuta cu vederea si nici cuantificata in cuvinte. Dar pentru ca tot suntem la capitolul Stevens, trebuie spus ca nici el nu s-a descurcat prea rau, parol ca a facut ravagii prin competitie! Vorba aceea, un dragon poate sa fi adormit, insa in nici un caz nu a murit! ;-) In final s-a vazut eliminat de John Higgins in sferturile de finala, la fel cum a patit si co-nationalul sau, Mark Williams cu Stephen Maguire. Zeita Fortuna a vegheat asupra scotienilor, fara indoiala :-P
Fara indoiala ca marea finala dintre Stephen Maguire si John Higgins a fost una de exceptie. Doua mari talente s-au razboit in tacuri pentru a demonstra intregii lumi despre ce este vorba in snooker: sa joci bine, sa joci puternic, sa joci pentru tine, sa joci in memoria cuiva drag, sa joci cu pasiune, sa joci fara a te da batut, sa joci sub presiune, sa joci pana cand ultimul strop de energie este practic stros din tine, sa joci pentru a castiga.
Ambii jucatori ne-au oferit un spectacol stralucitor in care ambitia, talentul si determinarea s-au impletit de minune, asa ca merita sa fie aplaudati pentru performanta realizata!
 |
| Higgins si Maguire la poza de dinaintea finalei |
Noua era in care snooker-ul intra aduce la viata vechi competitii uitate, ca Welsh Open-ul, astfel incat interesul publicului sa creasca vis-a-vis de acest sport minunat. Snooker-ul a revenit in forta, iar modalitatea in care si-a facut aparitia, iti taie rasuflarea. :-)
0 comments:
Post a Comment