The Masters - nota personala
 |
| Casa snooker-ului - BBC 2 |
Incapatoarea arena Wembley a inchis portile inca unei editii de Masters, de aceasta data celei cu numarul 36! La o varsta atat de "dolofana" se cere sarbatorire ca la carte iar Masters-ul s-a sarbatorit cum se cuvine anul aceasta, pe parcurul a 8 zile pline de surprize, jucatori de marca si snooker de calitate. Pentru unii iubitori de snooker, sau pur si simplu pentru cei care mai arunca din cand in cand un ochi la snooker, turneul poate sa fi parut nu cine stie ce, insa va asigur ca a avut momente istorice.
O sa sune destul de ciudat, insa pentru mine a fost primul Masters, asta in conditiile in care a fost primul an in care am stiut toti jucatorii, toate scorurile, cine cu cine joaca si la ce ora, si cam toate detaliile picante :-P Desi marea mea pasiune pentru snooker dateaza de ceva ani, ea a fost revigorata in perioada Campionatului Mondial de Snooker de anul trecut ai a cunoscut marea "lansare" cand blogul de fata a luat fiinta. Acum, nu imi imaginez viata fara snooker-ul de zi cu zi si ma minunez de una singura cum a putut sa urmaresc ani de zile acest sport fara sa stiu prea multe despre cine joaca si mai ales pentru ce joaca :-)) Oricum ar fi snooker-ul e boala grea si cine este virusat de ea, are prea putine sanse sa scape :-))
 |
| Situatiile limita nu au lipsit din turneu |
Asadar, la un anumit nivel, Masters-ul din acest an a fost o premiera pentru mine si nu de putine ori m-am gasit intremandu-ma "Si acum ce mai urmeaza?" (mai ales dupa ce favoritii au parasit competitia), insa ceea ce s-a petrecut la Londra zilele trecute a insemnat o gura de aer curat pentru o competitie de prestigiu.
Dincolo de rasturnarile de situatii, de dramele personale ale fiecarui jucator, de faptul ca favoritii au iesit inca din prima runda din cursa (mai putin Robertson care a ajuns in faza sferturilor de finala) trebuie sa recunosc ca a fost placut sa ii vad mai bine pe cei care sunt partial eclipsati de numele grele din snooker. Mark King, Jamie Cope, Graeme Dott, Stephen Maguire, Peter Ebdon sau Mark Allen sunt jucatori extraodinar de buni, care insa de multe ori raman in umbra celor care au acaparat cat mai multe trofee. Insa nu trebuie sa uitam ca alaturi de Ronnie O`Sullivan, John Higgins sau Mark Williams si ei fac parte din Top 16, iar daca luam in considerare noua modalitate de a intra in clasament, atunci cred ca apreciem si mai mult faptul ca toti cei care se pozitioneaza pe primele 16 locuri sunt jucatori de calitate, care fac onoare sportului numit snooker si care au inca foarte multe de dovedit.
 |
| Michaela Tabb pregateste trofeul Masters |
Cu siguranta ca editia 2011 Ladbrokersmobile Masters a fost una unica, iar daca bine imi amintesc chiar Steve Davis a povestit ca unul dintre baietii sai a invatat la scoala ca astfel de situatii apar la cca. 125 de ani. Ei, si acum nu va simtiti asa putin privilegiati ca ati fost partasi la un asemenea eveniment? Eu zic ca aveti motive pentru a va simtii mandri, macar un strop :-P
Premiera mondiala, interplanetara si intergalactica cu tente asiatice a Masters-ului din acest an a dovedit inca o data (daca mai era nevoie) ca snooker-ul devine un sport global. Orientul face cu mana Europei snookeristice si o atentioneaza ca mai devreme sau mai tarziu o sa ii aduca un campion mondial. Adevarul este ca jucatori ca Ding Junhui, Marco Fu sau Liang Wenbo au sanse extrem de bune sa atinga trofeul de campion mondial, iar finala de duminica seara este un pas urias in aceasta directie.
 |
| La datorie: H. Irvine, J. Parrott, S. Davis si K. Doherty |
A fost primul an in care am "dezertat" din fata televizorului ce-mi troneaza in camera si am imbratisat snooker-ul online, comentat de legendele snooker-ului. Fie ca il amintesc pe Joe Johnson (British EuroSport 2), fie pe Dennis Taylor, John Parrott, John Virgo, Ken Doherty, Stephen Hendry sau Steve Davis (BBC 2), snooker-ul cu iz "made in UK" m-a facut parca sa ma simt mai aproape de jucatori si de tot ce se petrece in arena. :-) Iar mini-documentarele pe care BBC-ul le transmite intre pauze, documentare despre cum marii jucatori de snooker au pornit la drum sunt absolut de nepretuit. E interesant de observat ca drumul nu a fost unul lin si ca ceea ce aveau la dispozitie atunci nu prea coincide cu ceea ce au jucatorii de astazi, insa cu toate acestea dorinta de a juca i-a transformat in legende ale snooker-ului.
A fost o reala placere sa ii vad din nou pe Michaela Tabb, Eirian Williams si Jan Verhaas arbitrand de zor menciurile. E absolut incredibil sa ii vezi cata stapanire de sine au in dotare, cu cata naturalete se misca si cat de concentrati sunt ca totul sa decurga conform regulilor. Trebuie sa-i admiri pentru asta. Si as vrea sa mai adaug ceva: Michaela este o prezenta absolut radianta (dincolo de privirea-i de gheata), Eirian este un gentleman cu acte in regula (parol!), iar Jan este pe cat de inalt pe atat de deschis si de simpatic.
 |
| Ding Junhui primeste trofeul Masters 2011 |
Cu multe amintiri frumoase, multe surprize si inca multe de invatat despre snooker-ul modern inchei acest articol prin a va spune ca ceea ce am vazut saptamana trecuta este, dincolo de a fi un joc, o lectie de viata. Se prea poate as te afli in varf pentru ceva timp, insa pozitia nu este eterna. Competitia este acerba si nu ar trebui sa sperie pe nimeni pentru ca in final (in ciuda tuturor gaselnitelor negative de astazi) munca adevarata si devotamentul catre o cauza in care chiar crezi aduc si roadele succesului. Snooker-ul este o combinatie de munca asidua si un strop de noroc, iar cei care i-au aflat formula magica devin legendele spre care azi mii de jucatori isi intorc privirile. :-)
0 comments:
Post a Comment