Interviu: The South West Snooker Academy - din pasiune pentru snooker (partea I)

Un semn bun pentru un proiect indraznet

Georg Wilhelm Friedrich Hegel spunea urmatoarele: “Nici un lucru maret nu a fost realizat vreodata fara pasiune”, si ce dreptate poate sa aiba! Adevarul este ca pasiunea este elementul absolut necesar pentru oricine; nu poti trai fara pasiune…sau cel putin nu poti trai o viata implinita. Pasiunea face ca lucrurile sa fie mai bune, sa mearga mai usor, te face sa traiesti, dar mai ales…iti indeplineste cele mai indraznete visuri.
Domnul Paul Mount avea un vis, de cand se stie pe lume – acela de a pune bazele propriei academii de snooker. Asa ca munciind din greu si punand-si la bataie toata energia si dragostea pentru acest proiect, “The South West Snooker Academy” (SWSA) a luat fiinta.
Aceasta este o mica parte din povestea d-ului Mount care cu siguranta va va inspira, intrucit este o poveste despre angajament, incredere, credinta, tarie de caracter, dar mai ales…pasiune. :-)


Desi nu am avut privilegul sa vorbesc personal, fata in fata, cu d-ul Mount (avand in vedere ca ne desparte totusi o distanta considerabila), nu a fost greu sa ghicesc ca este o persoana extrem de modesta, careia nu ii place sa vorbeasca despre sine, ci lasa munca sa, sa o faca. Se auto-defineste ca fiind, mai intai de toate, un fan infocat al snooker-ului si mai apoi ca antrenor si manager.


Snooker Loopy: Cum a fost drumul de la simplu jucator de snooker, catre cel de a fi manager? A fost o tranzitie usoara?

D-ul Paul Mount in actiune

Paul Mount: “Nu am jucat niciodata snooker in calitate de profesionist, insa am activat pentru mai bine de 20 de ani ca jucator in liga locala. Am fost insa dintotdeauna indragostit de acest sport…de cand eram copil si ii priveam pe Terry Griffiths si Ray Reardon jucand.
Datorita implicarii mele cu Michael si prieteniei cu Robert, am inceput sa il sponsorizez pe cel din urma, astfel punand bazele carierei mele ca manager de jucator de snooker. Marturisesc cu sinceritate ca a fost un proces usor, insa este o adevarat provocare sa oferi jucatorilor managementul de care au nevoie.”


SL: Cum v-a venit ideea de a pune bazele unei academii de snooker?


PM: „De cand ma stiu mi-am dorit acest lucru. Planul initial a fost ca construiesc o academie mica, cu doar doua mese de joc, pentru a-i ajuta pe Michael si Robert sa se antreneze intr-un spatiu corespunzator si calitativ. Dar in timp, ideea a inceput sa se dezvolte si mai mult, sa creasca si sa tot creasca, astfel incat m-am trezit cu 13 mese de joc si o arena cu o capacitate de 400 de oameni.”

Academia in timpul procesului de constructie

Un vis indraznet ce avea sa schimbe viitorul multor persoane, insa nu totul a mers ca pe roate de la bun inceput, pentru ca acordul de constructie a fost obtinut extrem de greu. Au trecut cam 12-18 luni pana cand au primit „Da-ul” final, d-ul Mount trebuind sa faca fata birocratiei, ce exista pretutindeni. Era deja luna decembrie a anului 2009 si inca 6 luni mai aveau sa treaca pana cand totul sa fie terminat.
Avand in vedere ca turneul „Pink Ribbon” era programat pentru iunie 2010, lucrurile trebuiau finalizate repede, insa totul trebuia facut ca la carte. Deci si mai multa munca! Au primit o mana de ajutor de la jucatorii ce locuiesc in zona Gloucester, insa sa nu va inchipuiti ca surprizele se opreau aici – au reusit sa aiba electricitate cu abia cu 2 zile inainte de marea deschidere. Era nebunie curata! 
In Mare Britanie o contructie nu poate fi data in folosinta pana cand nu este certificata de un inspector care vine sa cotrobaie peste tot, pentru a se asigura ca totul este in regula. Si cand putea oare sa vina acel inspector decat la ora 5:30 dimineata, cu doar doua ore inainte de lansarea oficiala!!!!! Ce aventura! :-))


SL: Unul dintre cele mai importante turnee tinute in cadrul SWSA, este fara indoiala „Pink Ribbon”. El este totodata si evenimentul ce a marcat lansarea academiei. Vreun motiv special pentru a-l alege tocmai pe acesta?

Paul Mount alaturi de castigatorul "Pink Ribbon", M. Holt

PM: „Turneul „Pink Ribbon” este un eveniment foarte drag mie si inseamna extrem de mult. Orice profit incasat de pe urma organizarii acestui eveniment este transferat automat in contul unor fundatii alese de noi, fundatii ce lupta impotriva cancerului la san.
Arena academiei poarte numele „The Kay Suzane Arena”, numele surorii mele; acest loc fiind unul extrem de special pentru mine si intreaga familie. Am vrut sa deschidem academia cu acest eveniment pentru a putea arata lumii intregi conditiile in care jucatorii se pot antrena, iar pe de alta parte sa puteam strange bani pentru o cauza nobila. Jucatorii s-au simtit bine si am avut parte de ajutorul tuturor, de la jucatori pana la familiile si prietenii acestora, pentru a strange o suma cat mai mare de bani. „


SL: La scurt timp dupa lansare, academia a fost parte integranta din seria etapei de pre-calificare pentru competitia World Open. Banuiesc ca a fost un moment foarte important pentru intrega echipa. Povestiti-ne mai mult despre acest subiect, va rog.

PM: “Intr-adevar a fost o realizarea fabuloasa pentru toti cei care sunt implicati in acest proiect, mai ales pentru ca ne-am manifestat intotdeauna increzatori in sansele noastre de a gazdui etapa de pre-calificare World Open sau evenimentele din seria ETPC. 

SWSA, locul unde snooker-ul este acasa

Sa fim intrebati de cei de la World Snooker daca dorim sa fim partasi ai etapei de precalificare, la doar putin timp de la lansare, a fost o surpriza neasteptata, insa si una care ne-a onorat profund, iar toti cei 70 de participanti s-au declarat multumiti de cum au decurs lucrurile. A fost fost o zi extrem de lunga, la finalul careia Sam Baird l-a invins pe Andrew Norman pentru a primi un loc in etapa de calificare de World Open, tinuta la Sheffield, dar si o bursa de 6 luni pentru a se putea antrena in cadrul academiei noastre.”


SL: Dupa trei luni de activitate intensa SWSA si-a inchis portile pentru 4 saptamani, in vederea efectuarii de reparatii si imbunatatiri aduse echipamentelor. Insa re-lansarea avea sa ii aduca pe Jimmy White si Tony Drago impreuna, in fata unui public numeros. A fost un succes garantat, nu-i asa?

Afisul pentru meciul White vs. Drago

PM: „Intr-adevar a trebuit sa inchidem academia pentru 4 saptamani pentrun a putea solutiona modalitatea in care se comportau mesele de joc. S-au folosit 13 camione pline cu beton pentru primul etaj, acest lucru insemnand o cantitate foarte mare de apa care a ramas in pereti. Acest lucru a cauzat o umiditate crescuta, ce interfera cu modul in care se putea juca snooker. Timp de 4 saptamani am folosit de-umidificatoare pentru a solutiona problema, scotand pe zi peste 100 m3 de apa!!! Acum problema s-a rezolvat si mesele se comporta foarte bine pentru joc.
Redeschiderea academiei cu evenimentul White vs. Drago a fost extrem de bine primita de catre public, iar faptul ca Michaela Tabb a fost prezenta in calitate de arbitru a adaugat un plus de eleganta si glamour intregii seri. I-am avut pe Terry Griffiths si pe David Hendon ca si comentatori, ceea ce a fost de-a dreptul fantastic, iar sa vedem arena plina de fani ai snooker-ului, fani ce au fost incantati de spectacol, ne-a facut sa ne simtim impliniti.”

va continua...