Welsh Open 2011 - finala (partea II)

15:02:00 Ramona Dragomir 0 Comments

John Higgins alaturi de mama sa
Cred ca daca am cauta in dictionar cuvintele revenire si determinare, cu siguranta am gasi poza lui John Higgins alaturi. Am avut parte de una dintre cele mai extraodinare si incitante finale de snooker! Am avut snooker la foc continuu, asezonat cu multe emotii si lacrimi pe alocuri! A fost o seara de exceptie cu doi jucatori de exceptie! Nici ca puteam sa gasim o echipa atat de buna pentru a juca finala... sau poate ca da, insa sa-i dam Caesar-ului ce e al Caesar-ului: baietii s-au descurcat de minune!


Scorul era 5-3, in favorarea reprezentatului orasului Glasgow - Stephen Maguire, cand John Higgins a pornit la atac pentru a egala situatia, insa si pentru a prelua detasat conducerea marii batalii de snooker.
Frame-ul cu numarul 9 a inceput cu ratarea lui Higgins, ratare la bila rosie, Maguire venind la masa pentru un break de 30, break intrerupt de ratarea bilei albastre. Iata ca Fortuna se arata a tine cu Higgins inca de la inceput, asa ca scotianul nostru incearca sa nu o dezamageasca si inscrie de zor bile (break de 30), pana cand...rateaza o bila rosie cu sprijinul. Incepea sa semene cu sesiunea anterioara....sau poate ca nu ?! Cert este ca Maguire nu avea nevoie decat de bilele colorate pentru a-si mai adauga inca un frame la colectie, dar rateaza! Rateaza bila roz!!! Si uite asa, John se "returneaza" la masa pentru a inscrie ultimele doua bile ramase pe masa pentru a castiga primul frame al serii.
Maguire stiind ce ii poate pielea prietenului si totodata partenerului de antrenament, se angajeaza in a-si construi un break de 48, insa presiunea incepea sa se simta si rateaza o bila rosie (cum ar spune englezii, "by a mile!"). Higgins profita de greseala acestuia si inscrie si el un 48 plus inca cateva bile ca sa egaleze situatia la 5-5. Baietii porneau la drum de la zero!


John Higgins - campion Welsh Open 2011
Frame-ul cu numarul 11 l-a adus in prim-plan tot pe Stephen, care atinge un 44, inainte ca Higgins sa inceapa ploaia de lovituri de siguranta, ratata de altfel datorita faulturile comise astfel Maguire primind 12 puncte. Totusi, era clar ca Higgins venise mult mai determinat si mai indarjit pentru a castiga, asa ca urmatoarele break-uri de 38 si 25 aveau sa il plaseze in frunte pentru prima oara.
Aaaa, si ca si cum asta nu a fost de ajuns, pentru a mai darama increderea lui Maguire putin, Higgins realizeaza un frumos 75 pentru a seta scorul la 7-5 in favoarea sa. Uimitor!
Adversarul sau mai avea insa un as in maneca (din pacate pentru el avea sa fie si ultimul), asa ca in timpul urmatorului frame, ii raspunde lui Higgins cu acelasi break de 75 pentru a se afla la doar un pas de a-l egala pe aceasta.


Break-uri de 54 si 66 aveau sa il distanteze pe "The Wizard of Wishaw" la doua frame-uri de Maguire, dar sa il si claseze la doar un pas de a imbratisa trofeul Welsh Open 2011.
Era normal ca ultimul frame sa fie unul strans si plin de emotii, asa ca dupa ce Higgins a inregistrat break-ul de 72, Maguire s-a vazut in postura de a avea nevoie de 2 snookere. Pe care le-a si obtinut datorita faulturilor comise de adversarul sau. Insa batalia nu avea sa se rezume la doar atat, loviturile de siguranta facandu-se resimtite printre cei doi. 
Au fost multe ocaziile in care Stephen ar fi putut inscrie bila maro (era cea pentru care jucau), insa emotiile erau prea mari asa ca de fiecare data a ratat (la fel ca si John, de altfel). In final insa, Higgins a incris bila maro si a incercat sa atenteze si la cea albastra, care nu prea a dorit a fi inscrisa asa ca a decis sa ramana pe masa. Insa situatia era mult prea clara, Stephen indreptandu-se spre amicul sau si oferindu-i mana in semn de felicitari. Scor final 9-6.


Stephen Maguire - finalist Welsh Open 2011
La scurt timp dupa incheierea meciului, Higgins a fost intervievat de Rob Walker. Era clar ca scotianul era emotionat pana in maduva oaselor si de abia ca putea sa lege o propozitie. Cine ar putea sa il invinovateasca? A fost un meci cu o incarcatura emotionala extraodinara, iar pentru el aceasta a fost la puterea a doua. Rob a sugerat ca victoria este cu atat mai importanta cu cat a realizat-o in numele tatalui sau, moment in care Higgins nu s-a mai putut abtine si a izbucnit in lacrimi. Stim cu totii ca in memoria sa a venit sa participe la acest turneu si astfel a gasit si puterea sa continue pentru a-si pastra titlul castigat in urma cu un an. Ce poti sa spui in astfel de situatii, decat sa feliciti omul care a reusit sa treca peste lamentari pentru a se prezenta in fata a milioane de oameni si a performa ca la carte!!!

Nu poti sa nu admiri o persoana care a intrat cu lacrimi in ochi in arena pe melodia preferata a tatalui sau, un jucator care stia ca nu a evoluat stralucit in prima parte a finalei insa care a dat dovada de ambitie supra-umana pentru a reveni in joc si a castiga. Stiti la fel ca si mine ca inainte de a fi un sport de strategie, snooker-ul este un sport "mental", asa ca nu oricine poate face fata unei situatii tensionate. Insa Higgins a reusit! :-)


Stephen Maguire a dovedit ca este unul dintre cei mai buni jucatori din circuit. Desi isi pierde cumpatul usor, a incercat din rasputeri sa isi canalizeze toata energia spre meci si a reusit in final. Merita sa fie vazut ca un jucator bun, un jucator cu un viitor stralucit in snooker. Sincere mele felicitari pentru Stephy! :-)

Si asa, Welsh Open-ul "remodelat" de mintea invovatoare a lui Barry Hearn ia sfarsit si sper ca dupa aceste 7 zile nebune sa fi ocupat un loc special in inima voastra. In a mea are cu siguranta cu loc`sor cald. :-)


Inchei cu melodia pe care intra John Higgins. :-)

0 comments:

Post a Comment

Subscribe to: Post Comments (Atom)