World Snooker Shoot-Out - nota personala

Circus Arena este pregatita pentru Snooker Shoot-Out

Evenimentul Shoot-Out a luat sfarsit insa inca se mai aud in zare cuvinte de lauda pentru cele trei zile de show snookeristic. A fost intr-adevar o competitie diferita, extrem de captivanta si foarte, foarte rapida. Mai mult ca sigur multi au indragit formatul putin schimbat de snooker, altii au strambat din nas, multi si-au vazut de alte lor treburi cotidiene si nici nu au dat prea multa importanta acestui turneu, insa la fel de multi il mai vor in circuit si la anul, daca se poate sa "se dea voie de la stapanire" :-))


Se spune ca orice femeie care se respecta trebuie sa aiba in garderoba si o rochie neagra, pentru ca rochita neagra nu se va demodeaza niciodata si cam asa e si cu snooker-ul clasic - e ceva ce nu se va demoda nicicand, un sport deosebit, un sport care te acapareaza cu totul. Insa, din cand in cand, e bine sa mai condimentezi relatiile, asa ca si snooker-ul mai avea nevoie de ceva "rapiditate" adaugata si ceva "presiune" presarata. :-P
Evenimentul s-a dorit a fi un test pentru toti cei 64 de jucatori (sau mai bine spus 63, intrucit Wenbo s-a retras), un test pe care multi dintre ei l-au trecut insa la la fel de multi l-au si picat. Insa nu va faceti o impresie gresita, pentru ca in snooker norocul joaca un rol important, asa ca nu-i putem invinovatii pe cei care au pierdut si sa ii catalogam drept slabi, avand in vedere ca foarte multi pur si simplu au avut ghinion.

Steve Davis il bate pe umar pe invingatorul Mark King

Un exemplu in acest sens este Mike Dunn, un jucator care a facut furori in acest turneu si care a demonstrat ca se descurca extrem de bine atunci cand camerele de luat vederi ii urmaresc orice miscare. Desi a fost extrem de emotionat si a tremurat ca varga pentru fiecare meci, a ajuns pana in faza sferturilor de finala. Ar fi putut merge si mai departe daca nu ar fi avut marele nenoroc sa inscrie bila alba, astfel oponentul sau (Ronnie O`Sullivan) avand "ball in hand" si curatand masa cu un break de 90 de puncte.
Mai este de mentionat si intalnirea dintre Tony Drago si Rory McLeod, intanire ce personal mi s-a parut cea mai fenomenala din intregul turneu. Daca bine va amintiti, maltezul Drago era la conducere, ce-i drept cu doar 3 puncte avantaj insa avand timpul de partea sa, cand Rory a "primit" o sansa de a se reintoarce la masa. Cu mai putin de 7 secunde ramase, Rory isi ia inima in dinti si loveste bila neagra aceasta lovindu-se ametita de mai multe mante pana cand aterizeaza in buzunarul superior-drept. Asa McLeod scria istorie. Ce meci! Ce meci fabulos! 
De aceiasi maniera s-a desfasurat insa si meciul dintre Neil Robertson si Alan McManus, meci castigat de australian in ultimele secunde la diferenta de doar un punct!

Willie Thorne - mereu la datorie

Pentru unii jucatori insa, formatul a fost ceva destul de dificil, in principal pentru ca nu a fost practicat intens inainte. Tanarul Judd trump si strategul Dave Harold s-au razboit intr-un meci pe care Dave l-a avut in mana. Preocupat de urmatoarea lovitura pe care trebuia sa o execute Harold a uitat complet ca are timp limita, semnalul de 'bip, bip" panicandu-l pe englez, care  a executat o lovitura de siguranta extrem de slaba, lovitura ce practic a aruncat victoria in bratele lui Judd.
Am avut jucatori care nu au apucat sa inscrie nici macar o bila, si anume: Martin Gould (0-82 cu Robert Milkins), Stephen Maguire (l0-84 cu Tom Ford), Mark Williams ( 0-93 cu John Higgins), Marco Fu (0-113 cu Ronnie O`Sullivan), Jimmy Robertson (0-79 cu Mark King), Matt Selt (0-106 cu Alfie Burden), Ricky Walden (0-130 cu Joe Perry), Stephen Lee (0-96 cu Nigel Bond), Steve Davis (0-112 cu Mark King), Mark Selby (0-129 cu Ronnie O`Sullivan) si Anthony Hamilton (0-88 cu Marcus Campbell). 
Asa ca iata ce impact are formatul de Shoot-Out - o simpla greseala te poate arunca afara din meci si implicit competitie, la fel cum noua regula imbunatatita de "ball in hand" iti poate garanta revenirea in meci.

Nigel Bond victorios

A fost interesant sa ii vad pe cei de la SkySports in transmisiuni live de sooker care sa nu aiba legatura cu Premier League-ul, insa trebuie sa recunosc ca personal ma declar fan infocat BBC, cand vine vorba despre acest sport. BBC-ul cu tot cu decorurile lui deja imbacsite si para-utilizate, da un sentiment de acasa pentru snooker, de calitate si de rupere de comercial. Nu vezi maestri de ceremonii, insa o vezi pe Hazel Irvine si modul ei unic de a trata un eveniment snookeristic, ceea ce ador la ea. E adevarat ca am avut legendele snooker-ului la datorie si pe Sky, Jimmy White comentand chiar cateva meciuri, insa nu este tocmai acelasi lucru :-D


Concluzionand, m-am bucurat teribil sa-l vad pe Nigel Bond campion, pentru ca intotdeauna este frumos si bine sa vezi fete noi pe podium si tind sa cred ca aceasta victorie este o marturie subtila adresata tututor jucatorilor care au increderea in sine la cote alarmant de joase. Se poate! ;-)
Snooker-ul intra intr-o noua era: cei ce privesc spre viitor ii vor fi alaturi, insa cei care nu agreaza aceste tipuri de evenimente ar fi bine sa se ascunda pentru ca snooker-ul a prins viteza! :-))