Chinalife Xingpai Hainan Classic 2011 - finala (partea II)

22:55:00 Ramona Dragomir 0 Comments

John Higgins, campion Hainan Classic 2011
Competitia Hainan Classic 2011 a ajuns la final si cum era si normal de altfel, si-a ales un campion. Cea de-a doua sesiune de joc nu a adus multe surprize, avand in vedere ca inca de la bun inceput John Higgins a pornit in forta, in timp ce Jamie Cope rata ocazie dupa ocazia, asa ca tragand linie si adunand frame-urile, scotianul a iesit invingator. Inca un trofeu cucerit de actualul ocupant al locului 1 mondial! :-))

Frame-ul cu numarul sase deschidea sesiunea secunda si desi John pornise destul de determinat la atac, ratarea cunei bile rosii i-a sistat break-ul la doar 48 de puncte insuficiente pentru a castiga frame-ul. Asa ca Jamie a aparut la masa pentru a inscrie un frumos 75 si a-si incasa cel de-al doilea frame al meciului. Scorul devenea 4-2.
Higgins parea oarecum nerabdator sa incheie meciul, crezand poate ca daca Jamie continua sa castige frame dupa frame, isi va recastiga increderea in sine si va ataca drastic, scotianul fiind cat se poate de constient ca juca in fata unui jucator periculos. Totusi, desi i-a "oferit" sansa de a reveni in joc, faultand la inceputul frame-ului cu numarul 7, englezul nu a reusit sa profite de ea, John revenind la masa pentru un break de 69 de puncte. Am avut insa si putina tensiune inclusa in oferta acestui frame pentru ca Higgins rata bila de frame, acordandu-i inca o ocazie lui Jamie...si Jamie inca o data o irosea, vazandu-se obligat de circumstante sa ceveze jocul sapte.


Ultimele doua frame-ul au fost adjudecate de John Higgins prin inscrierea unor break-uri frumoase de 111 si 109, scotianul setand scorul final la 7-2. A jucat curat si a jucat ca si cum intreaga arena ar fi a lui, asa ca victoria nu putea sa il ocoleasca.

Jamie Cope, finalist Hainan Classic 2011
Pe de alta parte insa, Cope nu a reusit sa isi pastreze forma de joc cu care si-a invins adversarii din etapa grupelor si din semifinala. Parea sa fi renuntat la lupta inca din momentul in care a esuat in tentativa de a egala la 2-2, moment in care (ma repet, stiu) si-a lasat tacul pe podea. Nimeni nu il poate invinovatii, nimic nu doare mai mult decat atunci cand te vezi in finala dar nu ii poti face fata, insa nu trebuie omis faptul ca snooker-ul este un sport al nervilor tari in final cel care a facut fata mai bine situatiei fiind Higgins.
Cu toate acesta insa, nu ii putem nega lui Cope evolutia buna din acest turneu; cu un loc sigur in Top 16 si cu multa ambitie si calm, englezul va castiga competitii in viitorul apropiat. :-)


Cat despre John Higgins ce se mai poate spune? A jucat asa cum o face de obicei si victoria din aceasta seara cred ca este cea cu numarul patru de la reintoarcerea pe plaiurile snookeristice. Dincolo de confruntari cu nume grele ale snooker-ului, dincolo de problemele personale si de faptul ca joaca in permanenta cu o stigmata pe frunte, Higgins reuseste aproape de fiecare data sa faca fata celor mai imposibile situatii. Momente ca acestea ma fac sa cred si mai mult in faptul ca atunci cand iti doresti cu tarie ceva si muncesti pentru acel ceva, este imposibil sa nu il obtii - cel putin in cazul lui Higgins a functionat :-))


Felicitarile mele se indreapta catre ambii finalisti, meciul de incheiere fiind unul dramatic pe alocuri  insa jucat ca la carte. Felicitari de asemenea organizatorilor, desi au fost ceva probleme pe ici, pe colo, iar publicul nu s-a comportat prea frumos uneori (telefoane urlatoare), insa se speram ca la anul lucrurile vor sta si mai bine.
Aaa, si inca o mica precizare! Poate organizatorii se gandesc sa mai "scoata" din kilogramele trofeului, pentru ca nu am putut sa nu observ ca Higgins se chinuia de-a dreptul sa il tina in brate :-))

0 comments:

Post a Comment

Subscribe to: Post Comments (Atom)