Refuzul de a capitula - Marcus Campbell
 |
| Marcus Campbell nu a pierdut niciodata imaginea victoriei din vizor |
Scotian cu acte in regula, a vazut lumina zilei in data de 22 septembrie 1972, iar pasiunea pentru sportul cu tacul l-a determinat ca in 1991 sa devina profesionist. Nu a castigat niciun mare eveniment de puncte pana in momentul de fata, insa asta nu il face un jucator mai putin valoros.
In cadrul ultimului PTC, cel cu numarul sase, a ajuns pana in faza semifinalelor, cand, din pacate, a pierdut cu un rasunator 4-1 in fata lui Martin Gould. Totusi, nu s-a lasat, a continuat lupta pentru un loc in finala si chiar pentru un loc pe prima treapta de podim, tel atins in cadrul EPTC 3, dupa cum am mai spus.
A avut o evolutie interesanta in cadrul mai sus mentionate-i competitii, trecand cu 4-1 de Stephane Ochoiski, cu acelasi 4-1 de Mark Joyce si cu 4-2 de Kyren Wilson, pentru ca din optimile de finala sa revina la determinantul 4-1 obtinut in fata lui Robert Milkins si Judd Trump. A avut un moment mai tensionat in semifinala, cand irlandezul Ken Doherty i-a fost un "dusman" pe masura, meciul incheindu-se in final cu 4-3 in favoarea scotianului. Finala, nu mai este o necunoscuta - l-a eliminat pe Liang Wenbo cu un 4-0 sigur si curat.
Dincolo de acest rezultat recent, Campbell a reusit sa intre in istoria snooker-ului cand in 1998 l-a invins cu un usturator 9-0 pe nimeni altul decat pe Stephen Hendry in cadrul UK Championship in runda "Ultimii 64". Hendry avea sa declare ca acest rezultat a reprezentat cel mai jos punct al carierei sale in snooker.
Insa asta nu e tot, tot in 1998 si tot acelasi Stephen Hendry a fost invins cu 5-3 in optimile de finala ale Scottish Open-ului de la Aberdeen.
Campbell s-a situat asadar mai tot timpul aproape de victorie, insa nu atat de aproape cat sa si o atinga. Mereu invingand nume mari, mereu atingand etapele finale ale competitiilor importante, insa la fel de "mereu" pierzand sansa a fi decorat cu laurii victoriei.
In 2008 avea sa-si vada visul implinit, cand a atins break-ul maxim de 147 in cadrul Bahrain Championship.
"Sunt extrem de bucuros! Nu-mi vine sa cred! Bilele rosii au fost pozitionate perfect inca de la inceput, desi am avut un kick major cand atinsesem 73 de puncte. Am ramas cu o pozitie nu tocmai favorabila, insa am riscat si am reusit si inscriu bila neagra si sa mut ultimele trei bile rosii ce mai ramasesera pe masa", a declarat Marcus dupa realizarea break-ului.
Desi a cazut in "dizgratia" clasamentului general, iesind din top 50 pentru cativa ani buni, performantele inregistrate in ultima vreme l-au repozitionat frumusel pe lista marilor nume. Momentan, se afla in top 32, iar in ceea ce priveste "Ordinea de Merit" ale seriilor PTC/EPTC sunt sanse foarte bune sa se calificate in top 24, astfel avand in loc asigurat in marea finala de anul viitor.
Pentru un jucator de snooker, moralul este una dintre armele succesului. Daca lasi nemericia numita blazare sau indoiala sa isi faca cuib in suflet, este stigamatizat pe viata si cu siguranta nu vei avea sanse prea stralucitoare sa te intorci in sport asa cum trebuie. Marcus Campbell este un exemplu in acest sens. A inregistrat rezultate frumoase de-a lungul timplui insa si rezultate devastatoare...totusi nu si-a pierdut niciodata speranta si a muncit din greu.
"Mi-am pastrat intotdeauna credinta. Am muncit si m-am antrenat indelung, dar cateodata ai parte de recompense, cateodata nu. Acum 2 ani am schimbat clubul unde ma antrenam si m-am alaturat colegilor mei, Stephen Maguire, John Higgins si Graeme Dott. Acest lucru a facut diferenta si recompensele au inceput sa apara.", a declarata scotianul.
Cred ca Marcus ne ofera o lectie de clasa dar si de determinare in snooker. A cuprins in foarte putine cuvinte esenta snooker-ului, care cateodata iti ofera ceea ce meriti, cateodata nu. Ceea ce insa face diferenta la final este insa, vorba reclamei sa : "Keep walking! " ;-)
Felicitari unui adevarat campion! :-)
0 comments:
Post a Comment