Campionatul Mondial de Snooker 2011 - Finala - Higgins duce trofeul in Scotia

18:13:00 Ramona Dragomir 1 Comments

Higgins castiga cel de-al patrulea titlu de campion mondial
Finala Campionatului Mondial de Snooker din acest an si-a ales campionul in persoana lui John Higgins. Scotianul cu tacul fermecat (de unde si porecla de "Vrajitorul din Wishaw"), a reusit sa se impuna in fata unuia dintre cei mai puternici si talentati jucatori din circuit, tanarul Judd Trump, cu scorul final de 18-15.


A fost o finala pe care multi dintre noi o vor tine aproape de inima lor innebunita dupa snooker ani buni de-acum, pentru ca a fost o finala de-a dreptul fabuloasa. Multi au comparat-o cu cea din 2005, atunci cand Shaun Murphy castiga in fata lui Matthew Stevens, insa parca n-as asemana-o cu nici o alta disputa finala. A fost o lupta apriga data intre o tanara speranta a snooker-ului mondial, intre un jucator care cu siguranta va revolutiona modul in care vedem snooker-ul si un "veteran" al Campionatului Mondial, cu trei titluri de campion in portofoliu, un jucator pentru care the Crucible este a doua sa casa.

Desi in primele doua sesiuni John Higgins nu s-a aratat a fi in forma prea buna, ajungand sa nu fie aproape deloc luat in considerare pentru revendicarea faimosului trofeu, ultimele doua sesiuni au schimbat datele povestii complet.
Higgins intra in ultima sesiune de joc avand un mic avantaj de un frame, avantaj pe care si l-a marit imediat la 14-12, reusind performanta de a-l conduce pe micutul Judd cu doua puncte pentru prima data de la inceputul meciului. Insa Trump avea sa egaleze cu break-uri de 41 si 35 pentru a aduce o nota de dramatism meciului. Cu un scor de 14-14, porneam de la zero.


Judd Trump, finalist al Campionatului Mondial 2011
Urmatorul frame avea insa a fi castigat de scotian dupa o batalie apriga pe bilele colorate, si astfel se intra in pauza cu scorul de 15-14, in favorea lui Higgins.
15 minute mai tarziu, publicul aplauda in delir intrarea celor doi gladiatori in arena, Trump avand prima lovitura. Insa pe la 31, tanarul baiat din Bristol pierdea pozitia de atac, Higgins venind la masa pentru break de 45 de puncte si eliminarea coloratelor in a doua vizita, astfel detasandu-se din nou la doua frame-uri, 16-14.
Juddy avea sa reuseasca sa-si adjudece urmatorul frame, cu un minunat break de 70, insa aceasta avea sa fie ultima sa victirie in acest meci, urmatorele doua jocuri fiind preluate de catre scotian.


Ultimele doua frame-uri au fost cele care ne-au tinut practic cu sufletul la gura, pentru ca primul a fost castigat in urma faptului ca Trump nu a reusit sa obtina snooker-ul de care avea nevoie, in timp ce ultimul a fost castigat de Higgins, tocmai pentru a stiut cum sa obtina un snooker absolut magistral.
Judd se poate considera putin ghinionist pentru ca a ratat bila roz oprindu-si break-ul la 36 de puncte si cedandu-i randul la masa lui Higgins, in ultimul frame, insa trebuie mentionat ca lui Higgins i-a revenit dificila sarcina de a curata masa pana la ultima bila. Si pentru ca tot suntem la acest subiect, trebuie spus ca ultimele doua mese pe care Higgins a trebuit sa le castige au fost extrem de grele, bilele rosii fiind de cele mai multe ori aproape lipite de manta, iar coloratele nefiind nici ele prea frumos pozitionate.


Higgins si Trump - poza de inceput
Intorcandu-ne insa din nou la ultimul frame, situatia era urmatoarea: Trump arata favorit pentru castigarea acestui joc, in timp ce Higgins avea nevoie de doua snookere pentru a castiga. In mod surprinzator scotianul a inceput sa inscrie bilele colorate pana la cea albastra (inclusiv), desi snooker-ul la bila albstra ii garanta ca putea sa egaleze scorul lui Judd, singurele ramase pe masa fiind bila roz si cea neagra. Totul se juca pe bila roz, daca Higgins obtinea snooker-ul, avea sa castige frame-ul si meciul. Si asa a si fost. Ratarea  lui Judd ii aducea lui Higgins 6 puncte, scotianul revenind la masa pentru a inscrie cea mai frumoasa dubla pe care am vazut-o vreodata in conditiile in care tensiunea atinsese deja cote alarmante. Bila roz s-a suspus dorintei lui John intrand in buzunarul stang de mijloc, in timp ce bila alba se aseza perfect pe postav pentru a o inscrie si pe cea neagra. Restul...e istorie deja! O bila negricioasa rostogolindu-se in buzunar, Higgins complesit totalmente de realizare, publicul urland de fericire si de emotie.


Realizarea unui portret fidel a ceea ce s-a intamplat duminica seara in arena din Crucible nu poate fi decat sortita esecului, pentru ca in acest caz cuvintele nu pot exprima dramatismul, adrenalina, emotia si fabuloasa energie ce invaluia finala din acest an a Campionatului Mondial.

Victoria lui Higgins este una cu atat mai importanta cu cant vine dupa un an in care scotianul a pendulat intre agonie si extaz, dupa un an in care aproape ca si-a vazut cariera incheiata, dupa un an in care si-a pierdut cea mai mare inspiratie in fata unei boli neiertatoare. Victoria asupra lui Judd Trump, un jucator care a secerat din radacini orice rival care a cutezat a se arata in fata sa, este una pe care Higgins nu a va uita niciodata, mai mult ca sigur.
In timpul conferintei de presa a declarat ca i-a fost frica pe tot parcursul meciului sa joace chiar si lovituri de siguranta pentru ca stia ca oricat de bine le-ar fi jucat, Judd ar fi gasit o bila neacoperita, ar fi inscris-o si de acolo masa ar fi raspuns dorintelor tacului sau. 


Victoriosul John Higgins
Judd Trump nu are nevoie de elogii. Are putin din curajul nebun a lui Alex Higgins si talentul lui Jimmy White, are vana si ii place la nebunie ceea ce face. Fara indoiala ca a fost steaua acestui campionat si fara indoiala ca va fi steaua snooker-ului, cel care va face onoare acestui sport multi ani de acum inainte. 


Sfarsitul Campionatul Mondial marcheaza din pacate si finalul sezonului de snooker, insa din iunie o luam de la capat. :-P 
A fost un sezon ce si-a vazut debutul umbrit de "cazul Higgins", a fost un sezon pe care Barry Hearn l-a facut de-a dreptul fabulos, a fost un sezon care s-a incheiat in cel mai bun mod : cu victoria snooker-ului asupra intereselor meschine, a incercarii de a tabloidoiza acest sport si a ambitiilor prostesti a mai marilor cu functii bine alese.


Una dintre cele mai frumoase experiente din viata mea ia final, insa sezonul 2011/2012 bate la usa, astfel incat ma grabesc sa ii deschid usa larg. Pornim cu dreptul in noul sezon si cu multa bucurie in suflet pentru ca snooker-ul este din nou campion.


De la Crucible cu dragoste,


Snooker Loopy

1 comments:

Ionuț Ștefănoaica said...

Experienţa şi-a spus cuvântul. Trump a avut câteva ezitări care l-au costat, iar Higgins face parte dintr-o categorie selectă al celor care au tăria de caracter să-şi impună personalitatea pe masa de joc, inventând totodată lovituri extraordinare, care nu pot fi contracarate de adversar. Judd a avut meciul în mână, dar, repet, experienţa a contat decisiv. Bravo, Higgins.

5 May 2011 at 10:29

Post a Comment

Subscribe to: Post Comments (Atom)